Ascunsă privirii de pintenul abrupt al dealului, arătându-şi deodată maiestuoasa ei singurătate, Sfânta Mănăstire Brâncoveni se află la jumătatea distanţei dintre Slatina şi Caracal, în partea sud-estică a comunei Brâncoveni.
Tradiţia locală ne spune că Matei Basarab a început refacerea mănăstirii în urma vindecării miraculoase cu apa izvorului tămăduitor care mai curge şi azi. Monografia judeţului Romanaţi, din 1923, notează: „ De sub poala dealului ce se înalţă ca un parapet izvorăşte, în faţa mănăstirii, o şuviţă de apă ce aduce, în fiecare an, în ziua Izvorului Tămăduirii, sute de pelerini.
Legenda spune că, într-o zi de primăvară, Matei Vodă a plecat prin pădurea de sub sat, însoţit de Dună Pietrarul, omul lui de încredere. ...<< Şi culegând flori şi umplându-se de tină pe mâini a mers de s-a spălat în apa izvorului. Şi ştergându-se cu sangulia (batista) pe dat a băgat de seamă că bubele, ce avea de multă vreme pe mâini şi pe cari doftorii cei mai de seamă de surda se trudiseră să i le vindece, se vindecară ca prin minune. De grabă scoase Vodă apoi şi meşii (pantofii) din picioare, căci şi pe picioare avea răni, şi, udându-le în apa tămăduitoare, se curăţi de bube...>> Şi văzând Matei Vodă minunea, porunci lui Dună să taie toţi copacii din picioare de dimprejur nelăsând în picioare decât stejarul şi ulmul ce a umbrit izvorul, lângă drumul care coboară spre mănăstire. Apoi, puse de făcu din lemn o bisericuţă şi aşeză aci un călugăr. Mai târziu, s-a zidit această biserică în locul celei vechi distrusă de un incendiu. S-a împrejmuit cu zid de cetate şi s-a făcut o clopotniţă foarte frumoasă la intrarea în curtea mănăstirii. Turnul clopotniţă este construit după modelul celor de la Argeş şi Brebu.
Şi nu este singura legendă. Pentru că, şi în trecut, ca şi astăzi, există mărturii că această apă, izvorând din mila Maicii Domnului mereu, aduce alinare sau vindecare suferinţelor celor ce vin aici cu credinţă.
Construcţiile, săvârşite de Matei Basarab la Brâncoveni, fac parte din seria monumentelor care vor duce, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, la cristalizarea arhitecturii brâncoveneşti.
(„Sfânta Mănăstire Brâncoveni”, Maria Văduva, Editura Fundaţiei „Universitatea pentru toţi”, Slatina, 2004, pag. 12-13).